Se poate din mediul rural? Ce am învățat făcând zilnic naveta la cel mai bun liceu

Am crescut în Moara Vlăsiei, un sat din Ilfov, și am făcut liceul la Colegiul Național „I.L. Caragiale" din București. Din generația mea, eram singurul elev din rural, într-una dintre cele mai competitive clase din oraș. Plecam de acasă pe întuneric și pierdeam zilnic ore pe drum, uneori mai multe, alteori mai puține. Iarna era noapte și când plecam, și când mă întorceam. Dacă te întrebi dacă „se poate" din mediul rural — da, se poate. Dar hai să fiu sincer cu ce presupune.

Mediul contează. Dar nu te condamnă.

Ar fi necinstit să spun că punctul de plecare nu contează. Colegii mei fuseseră plimbați prin toată Europa și crescuți cu meditații de câteva ori pe săptămână; eu veneam dintr-o familie modestă, care trecuse prin criză și datorii. La început m-am îndoit serios că pot concura. Diferența reală dintre noi nu era însă inteligența, ci resursele și expunerea. Iar resursele și expunerea se pot recupera — încet, cu muncă, dar se pot. Mediul îți dă un start mai greu, nu un plafon.

Naveta ca disciplină, nu ca handicap

Orele zilnice pe drum păreau timp pierdut. Cu timpul au devenit structura mea: repetam în minte, îmi făceam ordine în ce aveam de învățat, ajungeam acasă știind exact ce urmează. Când nu ai timp de pierdut, înveți repede să nu-l pierzi. Constrângerea m-a disciplinat mai mult decât ar fi făcut-o confortul.

Ce am făcut diferit

Nu am avut o rețetă complicată. Am avut câteva reguli pe care le-am ținut cu încăpățânare:

• Nu m-am comparat cu punctul lor de plecare, ci cu al meu de ieri.
• Am transformat fiecare dezavantaj (naveta, lipsa meditațiilor) într-un motiv de disciplină, nu de scuză.
• Am cerut ajutor și am oferit ajutor — am învățat cel mai bine explicându-le altora.
• Am acceptat că la început voi fi în urmă și că asta nu spune nimic despre unde pot ajunge.

Pentru elevul de azi din rural

Am luat premiul întâi în fiecare an la Caragiale, 10 la Bacalaureat la matematică, iar apoi am ajuns să ajut zeci de alți elevi — mulți dintre ei tot din familii sau zone dezavantajate, exact ca mine. Nu spun asta ca să mă laud, ci fiindcă vreau ca elevul care citește acum, din vârful unei comune, să știe un lucru: nu ești cu nimic mai prejos. Ai un drum mai lung, atât. Iar dacă îl faci cu metodă, ajungi la fel de departe ca oricine. Tocmai ca acel drum să fie mai clar și mai accesibil construiesc, azi, platformele AXS.